Planul de dezvoltare regională (PDR) este principalul document de planificare elaborat la nivel regional şi reflectă politicile de dezvoltare relevante la nivel naţional în raport cu nevoile specifice la nivel de regiune, dar şi cu direcţiile strategice de politică ale celorlalţi principali finanţatori ai programelor de dezvoltare aferente regiunii respective. Documentul poate reprezenta baza strategică pentru fundamentarea proiectelor iniţiate la nivelul regiunii şi poate să fie luat în considerare de autorităţile naţionale pentru fundamentarea programelor de finanţare pentru următoarea perioadă de programare.

Obiectivul General al acestui Plan de Dezvoltare este: Creşterea economiei regionale prin dezvoltare multidimensională şi integrată pentru diminuarea disparităţilor intra- şi interregionale şi creşterea standardului de viaţă regional. Acest Obiectiv General are patru priorități care vor contribui la realizarea lui. Dintre aceste patru priorități, Prioritatea 3 este relevantă în momentul de față, adică: Prioritatea 3 – Creşterea calităţii vieţii locuitorilor din regiune .

Această Prioritate are 4 priorități de investiție, după cum urmează:

  • 3.1. Investiţii în educaţie, servicii sociale şi de sănătate şi în îmbunătăţirea calităţii serviciilor din aceste domenii
  • 3.2. Dezvoltarea capitalului uman
  • 3.3. Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei în zonele urbane şi rurale
  • 3.4. Dezvoltarea capacităţii administrative regionale

Dintre aceste 4 priorități de investiție, ne vom axa pe a doua, adică Dezvoltarea capitalului uman.

În regiunea de Nord-Vest potențialul resurselor umane nu este în totalitate valorificat, fapt care se datorează ratei mici de participare la sistemul de educație și formare, calității slabe a educației.

Procentul forţei de muncă implicate în astfel de programe de învăţare pe tot parcursul vieţii este extrem de redus faţă de media europeană, oferta de cursuri de formare este orientată în mare parte către câteva meserii generice şi mai puţin către competenţe specifice necesare angajatorilor. Transferul cunoştinţelor dobândite în practica profesională este deficitar, transferabilitatea competenţelor în cunoştinţe este neformalizată, iar angajatorii conştientizează în mică măsură contribuţia lor la formarea pieţei muncii şi a competenţelor angajaţilor.

(…)

Cele mai importante provocări la nivel regional din această perspectivă sunt:

  • Lipsa de adaptare a intervenţiilor publice şi a programelor de educaţie şi formare la schimbările şi necesităţile pieţei forţei de muncă,
  • Necesitatea reducerii şomajului, în special a şomajului de lungă durată,
  • Necesitatea unor activităţi de formare şi educaţie în scopul creşterii capacităţii forţei de muncă de a se angaja,
  • Lipsa de conştientizare al angajatorilor cu privire la contribuţia lor la formarea pieţei muncii şi a competenţelor angajaţilor,
  • Asigurarea accesului la şi creşterea ofertei de formare profesională destinate populaţiei din mediul rural, din oraşele mici şi zonele monoindustriale,
  • Numărul redus al adulţilor de pe piaţa forţei de muncă implicat în programe de învăţare pe tot parcursul vieţii,
  • Reorientarea serviciilor educaţionale către dezvoltarea învăţării pe tot parcursul vieţii, având în vedere creşterea uşoară a ponderii populaţiei adulte,
  • Lipsa unor programe şi măsuri, care facilitează trecerea de la sistemul educaţional la piaţa forţei de muncă.

Acţiunile propuse vizează atât formarea profesională la locul de muncă, precum şi dezvoltarea și furnizarea de cursuri de calificare și recalificare a angajaţilor şi şomerilor, sprijinirea pentru dezvoltarea și diversificare ofertelor de formare și acordarea de stimulente/ facilităţi pentru persoanele mai puţin motivate, precum și organizarea unor campanii de conștientizare și informare privind oferta de formare profesională continuă. De asemenea acţiunile cuprind şi activităţi, care vizează recunoaşterea competenţelor dobândite în medii formale şi non-formale, dar şi acumularea experienţei, deprinderilor şi competenţelor necesare tranziţiei tinerilor spre piaţa forţei de muncă.

Planul de Dezvoltare al Regiunii Nord-Vest 2014-2020 reflectă lipsa de resurse umane corespunzătoare pe piața muncii, care conduce la o rată de șomaj ridicată, aspect care trebuie îmbunătățit în regiunea de Nord-Vest. Lipsa resurselor umane, cum a fost menționat și anterior, pornește de la lipsa educației corespunzătoare, competențelor scăzute a persoanelor și cerințele pieței muncii care nu sunt corelate cu programele de educație curente. În sensul ăsta, cum este menționat și în planul de dezvoltare prezent, sunt necesare niște măsuri pentru dezvoltarea capitalului uman, adaptarea programelor de educație la necesitățile pieței muncii, creșterea activităților de educație și formare pentru creșterea capacității forței de muncă de a se angaja și facilitarea tranziției de la sistemul educațional pe piața forței de muncă.

Aceste măsuri necesare se pot realiza prin educarea corespunzătoare a resurselor umane. Tinerii studenți trebuie ajutați în primul rând în a se informa asupra ce competențe au nevoie pentru a intra pe piața muncii, apoi ajutați în a-și dezvolta acestea. Prin această măsură, nu numai că se ajută la dezvoltarea capitalului uman, se contribuie și la facilitarea tranziției pe piața muncii și creșterea forțelor de muncă. În acest sens, proiectul va ajuta 250 de participanți de la aceste stagii de practică în a-și dezvolta competențele prin stagiile de practică efectuate.

Pentru a aduce sugestii, completări și întrebări acestui document, te rugăm accesează acest link, unde poți plasa comentarii pe secțiunea care te interesează în mod specific.