Scop

Scopul acestui raport este oferirea de recomandări bazate pe informații empirice și practice, furnizate prin aplicarea unei metodologii de cercetare socială pe grupuri reprezentative din toate categoriile de stakeholderi implicați în desfășurarea unui stagiu de practică, recomandări care să ajute în dezvoltarea unor programe de practică prin intermediul proiectului „HeadStart” care să le ofere membrilor grupului țintă al proiectului contextul în care să acumuleze competențe care să le faciliteze ulterior accesul pe piața muncii.

Out-of-scope

Nu este în scopul acestui raport efectuarea punctuală a îmbunătățirii curriculelor de practică existente în USAMV sau a dezvoltării unui program de practică în sine. Aceste demersuri trebuie realizate de către cadrele didactice responsabile cu programele de practică, deoarece ei trebuie să țină cont de mai multe aspecte decât cele furnizate de acest raport.

Nu este scopul acestui raport clasificarea, ierarhizarea, recrutarea și selecția grupului țintă al proiectului, deoarece el operează cu potențiali participanți la proiect (baza de selecție a grupului țintă). De aceste aspecte se vor ocupa experții responsabili în acest sens, care dețin și pregătirea necesară. Acest aspect se extinde și la potențialii angajatori, care sunt implicați doar ca surse de informații, iar participarea lor la proces nu reprezintă o garanție a participării lor ulterioare ca parteneri de practică sau ca potențiali angajatori ai membrilor grupului țintă, acestea fiind responsabilitățile unor altor experți, pregătiți special în acest scop.

Obiective

Obiectivul 1: Investigarea așteptărilor studenților de la stagiul de practică.

Obiectivul este relevant deoarece studenții sunt principalii beneficiari ai stagiilor de practică și care sunt direct interesați (fie că conștientizează sau nu acest lucru) de parcurgerea unui stagiu de practică eficient și util.

Obiectivul 2: Investigarea așteptărilor profesorilor de la stagiul de practică

Obiectivul este relevant deoarece cadrele didactice universitare trebuie să privească stagiile de practică drept un element complementar la educația academică. Trebuie să se înțeleagă așteptările pe care aceștia le au de la stagiile de practică, pentru a putea realiza conexiunile dintre partea practică și ceea ce dezvoltă în materiile teoretice. Fără a putea face referire dinspre partea practică înspre aspectele teoretice și invers, ambele procese pierd din potențiala valoare adăugată de care ar putea beneficia reciproc.

Obiectivul 3: Formularea unor concluzii cu privire la punctele forte și punctele slabe ale actualelor stagii de practică, ale aspectelor abordate în exces și ale aspectelor care lipsesc, dar sunt necesare, ținând cont de datele furnizate de către toți stakeholderii implicați.

Pe baza informațiilor colectate ulterior, se va realiza o analiză generală a stagiilor de practică și ale necesităților acestora pe baza căreia să se poată formula recomandările propriu-zise.

Obiectivul 4: Generarea unor recomandări cu privire la modalitățile de diminuare a consecințelor punctelor slabe, de capitalizare a punctelor forte existente, de reducere a abordării în exces a unor aspecte și de introducere a aspectelor neabordate, dar considerate necesare de către toți stakeholderii.

Pasul final și atingerea scopului prezentului raport îl reprezintă formularea recomandărilor de îmbunătățire a stagiilor de practică, sub limitările trecute în secțiunea „out of scope” a prezentului raport.

Obiectivul 1 – așteptările studenților

Îndeplinirea Obiectivului 1 fost abordată prin elaborarea și implementarea unor instrumente cantitative și calitative menite să investigheze câteva teme generale utilizate legate de stagiile de practică și importanța acestora:

Tema 1: importanța percepută a stagiilor de practică de către studenți, care să investigheze atât experiențele actuale ale studenților (membrii grupului țintă), cât și proiecțiile și așteptările lor în ceea ce privește importanța stagiilor de practică.

Tema 2: competențele care ar putea fi deprinse în cadrul stagiilor de practică care au o utilitate reală în piața muncii, atât din experiența proprie, cât și elaborând proiecții pe baza informațiilor și experienței pe care membrii grupului țintă o dețin.

Tema 3: elementele concrete care duc la considerarea unui stagiu de practică parcurs ca fiind o reușită sau nu.

Temele au fost abordate într-un chestionar de 10 întrebări care poate fi completat online, un interviu de 9 întrebări care să fie aplicat studenților și un focus-grup cu 3 teme care să fie aplicat studenților (machetele celor 3 instrumente au fost predate în rapoartele tehnice sau rapoartele de activitate ale experților care le-au elaborat).

Obiectivul 2 – așteptările cadrelor didactice

Pentru investigarea așteptărilor cadrelor didactice s-au utilizat aceleași teme ca și pentru așteptările studenților, cu schimbarea focusului pe cadrul didactic și ceea ce așteaptă el de la un stagiu de practică, complementar materiilor pe care le predă.

Obiectivul 3 – Formularea unor concluzii cu privire la punctele forte și punctele slabe ale actualelor stagii de practică

Interviul, focus-grupul și chestionarul au fost aplicate membrilor grupului țintă, iar rezultatele relevate au fost următoarele:

În ceea ce privește Tema 1: importanța percepută a stagiilor de practică de către studenți, care să investigheze atât experiențele actuale ale studenților (membrii grupului țintă), cât și proiecțiile și așteptările lor în ceea ce privește importanța stagiilor de practică, subiecții au răspuns aproape în unanimitate că da, stagiul de practică este relevant pentru dezvoltarea academică, deoarece a) se oferă oportunitatea punerii în practică a cunoștințelor deprinse la cursuri (motivul cel mai frecvent expus) și b) pentru acumularea efectivă de experiență. Motivul experienței este cel mai des invocat și cu referire la utilitatea practicii pentru dezvoltarea profesională, astfel practica devenind o sursă efectivă de experiență care poate fi expusă către eventualii angajatori.

Respondenții chestionarului au dat, pe o scară de la 0 la 10 referitor la importanța pe care ei consideră că o are un stagiu de practică în găsirea unui loc de muncă (0 fiind irelevant, iar 10 fiind „extrem de important”) scoruri majoritare de 10 și niciun scor sub 8. Motivele principale enunțate de către respondenți au fost experiența, familiarizarea cu angajatorii, concretizarea unui traseu profesional.

Făcându-se referire la experiențe de practică avute până în prezent, în ceea ce privește aspectele pozitive ale unui stagiu de practică, tema centrală a răspunsurilor furnizate a fost de aprofundare a unor cunoștințe deja dobândite mai degrabă decât dobândirea de cunoștințe noi (dobândirea unor cunoștințe mai detaliate legate de anumite procese, oportunitatea de a lucra cu persoane cu o bogată experiență practică sau accesul la aparatură și tehnologii recente), cu câteva mențiuni despre alte tipuri de competențe (interacțiunile interumane, raportarea la o anumită ierarhie sau asumarea de responsabilități). În ceea ce privește aspectele mai puțin pozitive, există câteva mențiuni legate de muncile repetitive și neproductive (în special în ceea ce privește specializările agriculturii, unde se reclamă volumul mare de muncă manuală), în ceea ce privește aspectele organizatorice (birocrație stufoasă, organizarea sarcinilor astfel încât să se creeze timpi morți, activități care uneori sunt prea generale sau necorelate cu domeniile lor de interes. La întrebarea din chestionar referitoare la locațiile de practică, majoritatea respondenților sunt de părere că efectuarea de stagii de practică la cât mai multe instituții este mai benefică decât efectuarea tuturor stagiilor de practică la un singur angajator. În ceea ce privește perioada ideală de practică, peste jumătate din studenți consideră că stagiul de practică ar trebui să aibă între una și trei luni (aproape un sfert considerând necesară o perioadă mai mare de 3 luni, puțin peste 15% consideră că o perioadă de una până la patru săptămâni sunt suficiente, iar niciun respondent nu este de părere că un stagiu de o săptămână este suficient.

În ceea ce privește Tema 2: competențele care ar putea fi deprinse în cadrul stagiilor de practică care au o utilitate reală în piața muncii, atât din experiența proprie, cât și elaborând proiecții pe baza informațiilor și experienței pe care membrii grupului țintă o dețin răspunsurile au fost în mare parte încă legate de cunoștințe tehnice pe care ar dori să le deprindă, cu câteva mențiuni legate de alte aspecte practice (interacțiunea cu personalul din cadrul instituțiilor sau cu potențialii clienți, completarea documentelor specifice muncii).

În cadrul chestionarelor, care au fost completate de fiecare respondent în parte fără prezența unui membru al echipei proiectului, astfel eliminând o parte din bias-ul legat de dorința de participare la proiect (fiind reținută doar adresa de email, fără o legătură directă către un anumit student), aspectele pe care respondenții le percep ca fiind importante pentru a le crește șansele de angajare și care le lipsesc sunt comunicarea (fie cu clienții, fie cu celelalte persoane de la locul de muncă), respectiv lipsa experienței. Printre competențele considerate ca fiind utile pentru a crește angajabilitatea s-au numărat cele de comunicare (public speaking), competențe digitale și antreprenoriale, iar stagiile de practică au fost considerate de departe cele mai bune metode pentru a deprinde aceste competențe.

În ceea ce privește Tema 3: elementele concrete care duc la considerarea unui stagiu de practică parcurs ca fiind o reușită sau nu, s-au remarcat o serie de teme centrale:

Profesionalism, seriozitate și responsabilitate sunt răspunsurile cele mai frecvente. Întreaga tematică, fie că respondenții au conștientizat acest lucru sau nu, se traduce în anumite competențe transversale care pot fi deprinse prin stagii de practică, dacă sunt organizate conștient și corespunzător: organizarea timpului (răspuns regăsit în anumite cazuri sub această formă, altă dată sub termenul „punctualitate”), gândire analitică și abordare critică a responsabilităților, adaptabilitate la schimbare, munca în echipă, abilități de comunicare.

În ceea ce privește aspectele mai puțin pozitive, tematicile principale (dincolo de lipsa cunoștințelor din domeniu), au fost percepute elemente antagonice la cele precizate ca fiind „pozitive”, cum ar fi lipsa de profesionalism, dezinteres sau neseriozitate (ca fiind opuse la profesionalism), lenea și iresponsabilitatea (ca fiind opuse la organizarea timpului), persoane timide (ca opuse la abilități de comunicare sau capacitatea de a lucra în echipă), incapacitatea de a organiza un flux tehnologic (ca opus la abordare critică, gândire sistematică etc.)

Ca și exemple concrete ale locațiilor de practică, s-a menționat ca și aspecte pozitive anumite condiții ce țin de tehnologia disponibilă (preferința de a lucra cu aparatură și tehnologie de ultimă oră). De asemenea, un răspuns popular au fost fermele (nu doar din partea respondenților direct implicați în agricultură sau zootehnie), un motiv fiind gama variată de tipuri de activități pe care trebuie să le îndeplinească.

Aspectele nefavorabile evidențiate au fost sistemele rigide, care nu permit stagiarilor să își expună opiniile, locații care presupun muncă monotonă, repetitivă și sub nivelul calificărilor urmărite de către stagiari, precum și locații dificile din punct de vedere logistic (cu oportunități de cazare improprii sau aflate la distanțe mari de locația efectivă de practică).

Concluziile ce reies din aceste date sunt următoarele:

Mediul academic consideră stagiile de practică ca fiind relevante pentru dezvoltarea academică, prin posibilitatea aplicării cunoștințelor teoretice și prin acumularea de experiență, iar acest ultim motiv este invocat ca factor relevant și din perspectiva creșterii șanselor de găsire a unui loc de muncă după absolvire.

Mediul academic consideră că în prezent principalul avantaj al stagiilor de practică este aprofundarea cunoștințelor deja dobândite, iar dezavantajele sunt reprezentate de monotonia muncii și aspecte organizatorice.

În ceea ce privește durata și locația de practică, majoritatea respondenților sunt de părere că sunt suficiente între una și trei luni de practică, la cât mai mulți parteneri de practică.

Legat de competențele pe care respondenții le consideră esențiale de deprins prin intermediul stagiilor de practică, temele majore țin de abilități practice de utilizare a unor tehnologii și tehnici de ultimă oră, pe locul secundar fiind competențe transversale, precum cele digitale, de comunicare și muncă în echipă (exprimate atât în mod direct, cât și indirect), organizarea timpului (enunțată în mod indirect), gândire critică (enunțată în mod indirect), abordare sistematică (enunțată în mod indirect), și competențe antreprenoriale. Această concluzie este sprijinită și de aspectele care, în opinia respondenților, fac un stagiu să fie considerat nereușit, fiind enunțate în mare parte aspecte opuse față de cele exprimate mai sus.

Obiectivul 4: Generarea unor recomandări

Luând în considerare concluziile formulate în secțiunea anterioară, principalele recomandări cu privire la îmbunătățirea curriculei de practică sunt următoarele:

Creșterea valorii adăugate oferite de stagiile de practică din perspectiva experienței acumulate pe mai multe paliere:

  • Diversificarea ofertei de locații de practică (pentru a genera cât mai multă experiență acumulată per total)
  • Selectarea unor locații de practică organizate astfel încât să permită aprofundarea unor cunoștințe deja dobândite de către studenți
  • Selectarea unor locații care să ofere studenților oportunitatea de a lucra cu tehnologii și echipamente cât mai actuale,
  • Combaterea punctelor slabe legate de organizare și logistică

Creșterea valorii adăugate oferite de stagiile de practică din perspectiva competențelor transversale prin următorii pași succesivi:

  1. Creșterea gradului de cunoaștere a membrilor grupului țintă legate de competențele transversale, în principal cunoaștere formală (terminologie, conținut, pentru a putea clasifica corespunzător competențele pe care le aprofundează fie și în mod indirect)
  2. Furnizarea unei pregătiri de bază cu privire la competențele transversale de care au nevoie pe piața muncii și a modului în care le pot deprinde;
  3. Monitorizarea stagiilor de practică pentru a estima (inițial) și confirma (pe parcurs) capacitatea partenerilor de practică de a contribui la dezvoltarea competențelor transversale necesare pe piața muncii.