Prin Acordul de Parteneriat 2014-2020 România a asumat înființarea unui mecanism de coordonare cu structuri pe trei niveluri (strategic, interinstituțional tematic, operațional) pentru a asigura coerența intervențiilor, complementarităților și sinergiilor între diferitele programe, care să asigure comunicarea dintre experți, personalul operațional, factorii de decizie din cadrul autorităților de management/organismelor intermediare, precum și factorii de decizie din alte instituții responsabile de politicile la nivel național și partenerii socio-economici.

Conform Acordului de Parteneriat:

Se înregistrează discrepanțe semnificative între România și UE27 în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor (grupa de vârstă 15-24 de ani). În 2012, rata medie de ocupare în România era cu 9% mai scăzută decât media UE (23,9% în România, față de 32,9% în UE27); în cazul femeilor tinere, diferența era de 10,7%. De asemenea, în anul 2012, procentul de tineri care nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare (NEET) (A se vedea: Documentul de poziție al serviciilor Comisiei, octombrie 2012, p. 6; Raport privind evoluția Programului Național de Reformă 2011 – 2013, martie 2013, p. 10; Recomandările Consiliului European privind Programul Național de Reformă al României, iunie 2013, p. 6) era cu 3,6% peste media UE (16,8% în România, față de 13,2% în UE27), iar în cazul femeilor tinere, el se situa la 18,6%, față de media de 13,5% a UE27.

Tinerii întâmpină dificultăți la găsirea unor locuri de muncă stabile, din mai multe motive:

  • concurența pe o piață muncii unde se înregistrează un deficit general de oportunități de angajare; de asemenea, lucrătorii cu vechime nu renunță la posturile lor;
  • lipsa relativă a experienței profesionale plasează tinerii într-o poziție dezavantajoasă în competiția cu alți lucrători. Potrivit agenților de recrutare, 59% din angajatori nu-și pot permite să angajeze tineri lipsiți de experiență;
  • nivelul de educație atins. Totuși, și cei cu rezultate bune se confruntă cu rate de ocupare vădit mai mici decât omologii lor din alte țări ale Europei;
  • lipsa competențelor cerute de angajatori (atât competențe tehnice, cât și calificări profesionale, precum și aptitudini secundare, de exemplu capacitatea de organizare a propriei activități și a procesului de învățare, aptitudini cognitive, de comunicare și organizatorice).

Așadar, din datele relevante enumerate mai sus, în România s-au constatat dificultăți în găsirea unor locuri de muncă (din partea studenților) și găsirea unui personal calificat (din partea angajatorilor). Aceste discrepanțe apar din mai multe motive, cum s-au enumerat și anterior: fie din concurența mai experimentată din punct de vedere profesional de pe piața muncii; fie din lipsa de experiență profesională pe care nu o pot dobândi tinerii; din cauza nivelului de educație scăzut care nu face față cerințelor angajatorilor de pe piață; sau din lipsa de competențe cerute de angajatori. Toate aceste dificultăți depind una de alta, iar în același timp cauzează probleme atât angajatorilor în posibilitatea lor de a angaja persoane, cât și a potențialilor angajați în a se angaja și totodată a se dezvolta atât pe plan profesional cât și personal.

(…)

Cauzele performanței scăzute în domeniul educației și formării profesionale sunt următoarele:

  • nivelul foarte scăzut al cheltuielilor. În anul 2011, România a cheltuit 3,07% din PIB, comparativ cu media UE27 de 5,25%. Având în vedere nivelul sub medie al PIB-ului din România, nivelul cheltuielilor cu instituțiile de învățământ publice și private per elev/student în SPC a fost de aproximativ 2 074 EUR, comparativ cu media UE27 de 6 869 EUR (Sursa: Eurostat, Statistici privind cheltuielile în domeniul educației);
  • clădiri neatrăgătoare, dotare insuficientă;
  • competențele, metodele și programele de predare trebuie adaptate unei abordări educaționale corelate într-o măsură mai mare cu nevoile pieței muncii;
  • coordonarea slabă între angajatori și sistemul de învățământ și formare profesională;
  • cererea de pe piața muncii provine, în mare măsură, din sectoarele pentru care este necesar un nivel scăzut de competențe și sectoarele cu productivitate scăzută.

Ca răspuns la această situație, Legea educației din 2011 a inițiat o reformă sistematică a procesului în toate domeniile sistemului de învățământ și formare profesională, acordând un rol important consolidării capacității administrative și elaborării de politici, promovând mecanisme eficace de asigurare a calității și îmbunătățind abilitățile și competențele absolvenților în vederea acoperirii nevoilor pieței muncii (PM).

Pornind de la constatările analizei provocărilor în materie de dezvoltare și ale analizei SWOT , principalele nevoi de dezvoltare din domeniul educației și al formării sunt următoarele:

  • îmbunătățirea accesului, participării și calității corespunzătoare a EICP;
  • îmbunătățirea accesibilității, calității și rezultatelor învățării în învățământul obligatoriu;
  • creșterea atractivității învățământului primar și secundar, inclusiv a învățământului profesional și tehnic inițial (IVET), utilizând, de asemenea, TIC;
  • îmbunătățirea calității și a relevanței învățământului profesional și tehnic (atât IVET, cât și CVT) și a învățământului terțiar în raport cu nevoile pieței forței de muncă;
  • îmbunătățirea accesului la învățământul terțiar și susținerea participării la acesta;
  • sporirea accesibilității și calității programelor de învățare pentru adulți, precum și a participării la acestea;
  • modernizarea competențelor angajaților în conformitate cu cerințele noi privind competențele în sectoarele prioritare identificate în Strategia națională pentru competitivitate și Strategia națională pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare 2014-2020, în vederea sporirii adaptabilității și productivității acestora prin stimularea participării lor la programe de învățare pe tot parcursul vieții (Notă: În cadrul OT 8 urmează să fie finanțate măsuri pentru dezvoltarea forței de muncă, orientate către persoanele care caută un loc de muncă și persoanele inactive, iar în cadrul OT 10 (Învățarea pe tot parcursul vieții), vor fi finanțate măsuri pentru persoanele angajate. De asemenea, la nivelul Programului Operațional Capital Uman se va asigura un mecanism clar de coordonare între măsurile care vizează serviciile de dezvoltare a forței de muncă oferite de angajatori și propuse la OT 8 și măsurile de sprijin pentru modernizarea cunoștințelor, abilităților și competențelor forței de muncă la inițiativa angajatorilor vizate în cadrul OT 10, întrucât ambele serii de măsuri vor fi prevăzute în cadrul aceleiași axe prioritare).
  • sprijin pentru consolidarea unui sistem pentru învățarea pe tot parcursul vieții și pentru dezvoltarea instituțională a centrelor comunitare pentru învățarea pe tot parcursul vieții;
  • încurajarea învățării pe tot parcursul vieții și a formării profesionale (formare pe termen scurt/inițială) sectoarele agricultură, procesarea alimentelor și alte sectoare de creștere;
  • investiții în infrastructura educației și formării;
  • reformarea managementului resurselor umane în sistemul de învățământ.

Așadar, din părțile relevante enumerate mai sus din Acordul de Parteneriat 2014-2020 reiese faptul că, în România, domeniul educației și a formării profesionale sunt strâns legate una de alta, iar printre principalele cauze ale performanței scăzute a acestora se enumeră abilitatea sistemului educațional de a corela teoria predată în sălile de curs cu nevoile actuale prezente pe piața muncii; lipsa de experiență prezentă la multe persoane proaspăt ieșite de pe băncile facultății și prin acest aspect concurența reprezentată de alte persoane mai calificate. Tot din părțile relevante enumerate reiese faptul că printre principalele nevoi de dezvoltare din domeniul educației și al formării se enumeră dezvoltarea competențelor angajaților în conformitate cu cerințele angajatorilor de pe piață, și motivarea persoanelor în parcurgerea cât mai aprofundată a unui învățământ terțiar. Așadar, competențele transversale reprezintă un factor important în viața tinerilor pentru a-și găsi un loc de muncă potrivit și de a se integra cât mai bine și mai repede în societate.

Prin proiect se urmărește dezvoltarea unor stagii de practică împreună cu firmele care participă și pun la dispoziție stagiile de practică pentru studenții din cadrul USAMV. Prin proiect se contribuie și la Acordul de Parteneriat 2014-2020, deoarece prin proiect se urmărește formarea studenților care participă la stagiile de practică din cadrul proiectului, iar prin aceste stagii de practică ei nu numai că vor putea dobândi experiență profesională de calitate de la persoane cu experiență în domeniu, ci vor avea posibilitatea de a-și dezvolta competențele transversale, necesare în tranziție la o viață activă. Prin participarea la stagiile de practică se va facilita și intrarea lor pe piața muncii, deoarece odată participând la stagiul de practică la o firmă respectivă, aceasta pe viitor va opta pentru a angaja persoana respectivă pe care a instruit-o și cunoscut-o deja.

Pentru a aduce sugestii, completări și întrebări acestui document, te rugăm accesează acest link, unde poți plasa comentarii pe secțiunea care te interesează în mod specific.